tamar
/ta'mar/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tamar | tamare |
| genitiv-dativ | tamarului | tamarelor |
| vocativ | tamarule | tamarelor |
| articulat | tamarul | tamarele |