talon
/ta'lon/Etimologie
Din franceză talon.
Definiții
- parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă.
- parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă.
- partidă la unele jocuri de cărți.
- fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | talon | taloane |
| genitiv-dativ | talonului | taloanelor |
| vocativ | talonule | taloanelor |
| articulat | talonul | taloanele |