talabă
/ta'la.bə/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | talabă | talabe |
| genitiv-dativ | talabei | talabelor |
| vocativ | talabă | talabelor |
| articulat | talaba | talabele |