tainiță
/ˈtaj.ni.ʦə/Etimologie
Din taină + sufixul -iță.
Definiții
- groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; (p.ext.) loc ascuns; ascunzătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tainiță | tainițe |
| genitiv-dativ | tainiței | tainițelor |
| vocativ | tainiță | tainițelor |
| articulat | tainița | tainițele |