tahân
/ta'hɨn/Etimologie
Din turcă tahīn.
Definiții
- făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua.
- făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tahân | tahânuri |
| genitiv-dativ | tahânului | tahânurilor |
| vocativ | tahânule | tahânurilor |
| articulat | tahânul | tahânurile |