tagmă
/'tag.mə/Etimologie
Din neogreacă ταγχμα (tághma).
Definiții
- totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată.
- (peior.) clică, gașcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tagmă | tagme |
| genitiv-dativ | tagmei | tagmelor |
| vocativ | tagmă | tagmelor |
| articulat | tagma | tagmele |