tactică
/'tak.ti.kə/Etimologie
Din tactic.
Definiții
- parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
- știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental.
- (p.gener.) totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tactică | tactici |
| genitiv-dativ | tacticii | tacticilor |
| vocativ | tactică | tacticilor |
| articulat | tactica | tacticile |