tabun
/ta'bun/Etimologie
Din ucraineană табун (tabun).
Definiții
- sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă.
- cireadă de vite; turmă de oi.
- (reg.) pășune, izlaz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tabun | tabunuri |
| genitiv-dativ | tabunului | tabunurilor |
| vocativ | tabunule | tabunurilor |
| articulat | tabunul | tabunurile |