tabiet
/ta.bi'et/Etimologie
Din turcă tabīat.
Definiții
- deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; (p.ext.) manie.
- viață confortabilă, comoditate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tabiet | tabieturi |
| genitiv-dativ | tabietului | tabieturilor |
| vocativ | tabietule | tabieturilor |
| articulat | tabietul | tabieturile |