tabie
/'ta.bi.e/Etimologie
Din turcă tabya.
Definiții
- (înv.) ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra.
- tabără; redută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tabie | tabii |
| genitiv-dativ | tabiei | tabiilor |
| vocativ | tabie | tabiilor |
| articulat | tabia | tabiile |