tăvăleală
/tə.və'le̯a.lə/Etimologie
Din a tăvăli + sufixul -eală.
Definiții
- bătaie, trânteală; rostogolire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăvăleală | tăvăleli |
| genitiv-dativ | tăvălelii | tăvălelilor |
| vocativ | tăvăleală | tăvălelilor |
| articulat | tăvăleala | tăvălelile |