tătucuță
/tə.tu'ku.ʦə/Etimologie
Din tătucă + sufixul -uță.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui tătucă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătucuță | tătucuți |
| genitiv-dativ | tătucuței | tătucuților |
| vocativ | tătucuță | tătucuților |
| articulat | tătucuța | tătucuții |