tătăroaică
/tə.təˈro̯aj.kə/Etimologie
Din tătar + sufixul -oaică.
Definiții
- femeie din neamul tătarilor; tătarcă, tătăriță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătăroaică | tătăroaice |
| genitiv-dativ | tătăroaicei | tătăroaicelor |
| vocativ | tătăroaică | tătăroaicelor |
| articulat | tătăroaica | tătăroaicele |