tătărime
/tə.tə'ri.me/Etimologie
Din tătar + sufixul -ime.
Definiții
- neamul tătarilor; mulțime de tătari.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătărime | — |
| genitiv-dativ | tătărimii | — |
| vocativ | tătărime | — |
| articulat | tătărimea | — |
Din tătar + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tătărime | — |
| genitiv-dativ | tătărimii | — |
| vocativ | tătărime | — |
| articulat | tătărimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică