țâțâit
/ʦɨ.ʦɨ'it/Etimologie
Din verbul a țâțâi.
Definiții
- faptul de a țâțâi; (concr.) sunet ascuțit, strident.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâțâit | țâțâituri |
| genitiv-dativ | țâțâitului | țâțâiturilor |
| articulat | țâțâitul | țâțâiturile |
Din verbul a țâțâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | țâțâit | țâțâituri |
| genitiv-dativ | țâțâitului | țâțâiturilor |
| articulat | țâțâitul | țâțâiturile |
Formație onomatopeică.
Formație onomatopeică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țâțâea | țâțâeau |
Sinonime: 1: țârâi, 3: tremura
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică