tăsmăluță
/təs.mə'lu.ʦə/Etimologie
Din tasma + sufixul -ăluță.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui tasma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăsmăluță | tăsmăluțe |
| genitiv-dativ | tăsmăluței | tăsmăluțelor |
| vocativ | tăsmăluță | tăsmăluțelor |
| articulat | tăsmăluța | tăsmăluțele |