tărhat
/tər'hat/Etimologie
Din maghiară terhet (acuzativ lui teher).
Definiții
- (pop.) sarcină, povară; bagaj, calabalâc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărhat | tărhaturi |
| genitiv-dativ | tărhatului | tărhaturilor |
| vocativ | tărhatule | tărhaturilor |
| articulat | tărhatul | tărhaturile |