tărcătură
/tər.kə'tu.rə/Etimologie
Din a tărca + sufixul -ătură.
Definiții
- (reg.) combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărcătură | tărcături |
| genitiv-dativ | tărcăturii | tărcăturilor |
| vocativ | tărcătură | tărcăturilor |
| articulat | tărcătura | tărcăturile |