tărbăci
/tər.bəˈʧi/Etimologie
Confer a tăbăci.
Definiții
- (v.tranz.) (fam.) a bate tare pe cineva, a snopi în bătaie.
- (v.tranz.) (fig.) a ocărî; a-și bate joc de cineva.
- (v.tranz.) (reg.) a frământa noroiul în timpul mersului.
- (v.refl.) a se murdări (cu noroi).
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tărbăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tărbăcea | tărbăceau |