tărbăceală
/tər.bə'ʧe̯a.lə/Etimologie
Din a tărbăci + sufixul -eală.
Definiții
- (fam.) faptul de a tărbăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărbăceală | tărbăceli |
| genitiv-dativ | tărbăcelii | tărbăcelilor |
| vocativ | tărbăceală | tărbăcelilor |
| articulat | tărbăceala | tărbăcelile |