tărăbuță
/tə.rə'bu.ʦə/Etimologie
Din tarabă + sufixul -uță.
Definiții
- (reg.) bagaj, catrafuse, calabalâc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărăbuță | tărăbuțe |
| genitiv-dativ | tărăbuței | tărăbuțelor |
| vocativ | tărăbuță | tărăbuțelor |
| articulat | tărăbuța | tărăbuțele |