tărâțare
/tə.rɨ'ʦa.re/Etimologie
Din tărâța.
Definiții
- acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărâțare | tărâțări |
| genitiv-dativ | tărâțării | tărâțărilor |
| articulat | tărâțarea | tărâțările |
Din tărâța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărâțare | tărâțări |
| genitiv-dativ | tărâțării | tărâțărilor |
| articulat | tărâțarea | tărâțările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică