tăpălagă
/tə.pə'la.gə/Etimologie
Din maghiară talpalló.
Definiții
- (reg.) încălțăminte mare și grosolană.
- picior, mare, deformat.
- legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăpălagă | tăpălăgi |
| genitiv-dativ | tăpălăgii | tăpălăgilor |
| vocativ | tăpălagă | tăpălăgilor |
| articulat | tăpălaga | tăpălăgile |