tămăduitor
/tə.mə.du.i'tor/Etimologie
Din a (se) tămădui + sufixul -tor.
Definiții
- (pop.) care tămăduiește; vindecător, lecuitor.
Din a (se) tămădui + sufixul -tor.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică