tămâiță
/tə.mɨˈi.ʦə/Etimologie
Din tămâie + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) nume dat mai multor plante.
- (Chenopodium ambrosioides, alternativ, Dysphania ambrosioides) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii.
- (Chenopodium botrys, alternativ, Dysphania botrys) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tămâiță | tămâițe |
| genitiv-dativ | tămâiței | tămâițelor |
| vocativ | tămâiță | tămâițelor |
| articulat | tămâița | tămâițele |
Sinonime: Dysphania ambrosioides: (bot.) (reg.) tămâioară, țifroș, Dysphania botrys: (bot.) (reg.) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, vineriță, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină