tălpuitor
/təl.pu.i'tor/Etimologie
Din a tălpui + sufixul -tor.
Definiții
- muncitor care lucrează la tălpuirea încălțămintei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tălpuitor | tălpuitori |
| genitiv-dativ | tălpuitorului | tălpuitorilor |
| vocativ | tălpuitorule | tălpuitorilor |
| articulat | tălpuitorul | tălpuitorii |