tăiculean
/təj.kuˈle̯an/Etimologie
Din taică + sufixul -ulean.
Definiții
- (pop.) tăiculiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăiculean | tăiculeni |
| genitiv-dativ | tăiculeanului | tăiculenilor |
| vocativ | tăiculeanule | tăiculenilor |
| articulat | tăiculeanul | tăiculenii |