tăicușor
/təj.kuˈʃor/Etimologie
Din taică + sufixul -ușor.
Definiții
- tăiculiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăicușor | tăicușori |
| genitiv-dativ | tăicușorului | tăicușorilor |
| vocativ | tăicușorule | tăicușorilor |
| articulat | tăicușorul | tăicușorii |