tăgăduire
/tə.gə.duˈi.re/Etimologie
Din tăgădui.
Definiții
- acțiunea de a tăgădui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgăduire | tăgăduiri |
| genitiv-dativ | tăgăduirii | tăgăduirilor |
| articulat | tăgăduirea | tăgăduirile |
Din tăgădui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgăduire | tăgăduiri |
| genitiv-dativ | tăgăduirii | tăgăduirilor |
| articulat | tăgăduirea | tăgăduirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică