tăgăduință
/tə.gə.duˈin.ʦə/Etimologie
Din a tăgădui + sufixul -ință.
Definiții
- (înv.) tăgăduială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăgăduință | tăgăduințe |
| genitiv-dativ | tăgăduinței | tăgăduințelor |
| vocativ | tăgăduință | tăgăduințelor |
| articulat | tăgăduința | tăgăduințele |