tăciunare
/tə.ʧju'na.re/Etimologie
Din tăciuna.
Definiții
- acțiunea de a tăciuna și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăciunare | tăciunări |
| genitiv-dativ | tăciunării | tăciunărilor |
| articulat | tăciunarea | tăciunările |
Din tăciuna.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăciunare | tăciunări |
| genitiv-dativ | tăciunării | tăciunărilor |
| articulat | tăciunarea | tăciunările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică