tăcea

Etimologie

Din latină tacere.

Definiții

1. (v.intranz.) a nu vorbi nimic, a se abține să vorbească.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre elementele naturii și despre lucruri personificate) a sta în nemișcare, a nu se face auzit.
3. (v.intranz.) a înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuți.
4. (v.intranz.) a nu răspunde, a nu riposta.
5. (v.intranz.) a tăinui, a ascunde; a fi discret.
6. (v.intranz.) a nu-și exprima fățiș părerea.
7. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tăcea.

Declinare

Etimologie

Din tăcea.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru tăcea.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru tăcea.