tăcăitoare
/tə.kə.i'to̯a.re/Etimologie
Din a tăcăi + sufixul -toare.
Definiții
- (ornit.; reg.) lupul-vrăbiilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăcăitoare | tăcăitori |
| genitiv-dativ | tăcăitorii | tăcăitorilor |
| vocativ | tăcăitoare | tăcăitorilor |
| articulat | tăcăitoarea | tăcăitorile |