tăbliță
/tə'bli.ʦə/Etimologie
Din tablă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv a lui tablă.
- placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători.
- (la romani) placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet.
- (înv.) carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăbliță | tăblițe |
| genitiv-dativ | tăbliței | tăblițelor |
| vocativ | tăbliță | tăblițelor |
| articulat | tăblița | tăblițele |