tăblăluță
/tə.blə'lu.ʦə/Etimologie
Din tabla + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui tabla.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăblăluță | tăblăluțe |
| genitiv-dativ | tăblăluței | tăblăluțelor |
| vocativ | tăblăluță | tăblăluțelor |
| articulat | tăblăluța | tăblăluțele |