tăbăcitor
/tə.bə.ʧi'tor/Etimologie
Din a tăbăci + sufixul -tor.
Definiții
- care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor.
Din a tăbăci + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăbăcitor | tăbăcitoare |
| genitiv-dativ | tăbăcitorului | tăbăcitoarelor |
| vocativ | tăbăcitorule | tăbăcitoarelor |
| articulat | tăbăcitorul | tăbăcitoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică