tăbăcire
/tə.bə'ʧi.re/Etimologie
Din tăbăci.
Definiții
- acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăbăcire | tăbăciri |
| genitiv-dativ | tăbăcirii | tăbăcirilor |
| articulat | tăbăcirea | tăbăcirile |
Din tăbăci.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăbăcire | tăbăciri |
| genitiv-dativ | tăbăcirii | tăbăcirilor |
| articulat | tăbăcirea | tăbăcirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică