târtan
/tɨr'tan/Etimologie
Din germană Untertan („supus austriac”) (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca articol indefinit, confer omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine până în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.
Definiții
- (depr.) evreu.
- (deț.) om corpolent și prost.
- (bot.) (Crambe tataria) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târtan | târtani |
| genitiv-dativ | târtanului | târtanilor |
| vocativ | târtanule | târtanilor |
| articulat | târtanul | târtanii |
Sinonime: 1: evreu, (depr.) gujbeider, jidan, jidov, maramoi, ovrei, (bot.) ciurlan, salcicorn, săricică