târnui
/tɨr.nu'i/Etimologie
Din târn + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a mătura cu târnul.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | târnuea | târnueau |
Proverbe & zicători
- „A târnui pe cineva”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică