târnomată
/tɨr.no'ma.tə/Etimologie
Din sârbocroată trnomet „târn de măturat aria”.
Definiții
- (reg.) bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târnomată | târnomete |
| genitiv-dativ | târnometei | târnometelor |
| vocativ | târnomată | târnometelor |
| articulat | târnomata | târnometele |