târnăcop
/tɨr.nə'kop/Etimologie
Din bulgară търнокоп (tărnokop), sârbocroată trnokop.
Definiții
- unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târnăcop | târnăcopuri |
| genitiv-dativ | târnăcopului | târnăcopurilor |
| vocativ | târnăcopule | târnăcopurilor |
| articulat | târnăcopul | târnăcopurile |