târâitoare
/tɨ.rɨ.i'to̯a.re/Etimologie
Din a (se) târâi + sufixul -toare.
Definiții
- (reg.) târșitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | târâitoare | târâitori |
| genitiv-dativ | târâitorii | târâitorilor |
| vocativ | târâitoare | târâitorilor |
| articulat | târâitoarea | târâitorile |