tâmpenie
/tɨmˈpe.ni.e/Etimologie
Din tâmp + sufixul -enie.
Definiții
- starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tâmpenie | tâmpenii |
| genitiv-dativ | tâmpeniei | tâmpeniilor |
| vocativ | tâmpenie | tâmpeniilor |
| articulat | tâmpenia | tâmpeniile |