tâlv
/tɨlv/Etimologie
Origine incertă. Probabil din latină tubulus, diminutiv al lui tubus, din care s-ar fi făcut *tuval, *tâvl (= tâlv), prin aluzie la forma tâlvului.
Definiții
- (bot.) tigvă.
- (spec.) fructul tigvei, întrebuințat de obicei la scoaterea, prin aspirare, a vinului dintr-un butoi.
- (p.ext.) unealtă de forma unei pâlnii, cu o țeavă lungă și subțire, care se folosește în același scop.
Exemple
- Ține apa în tâlv.
- Tâlv pentru tras vinul din butoi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tâlv | tâlvi |
| genitiv-dativ | tâlvului | tâlvilor |
| vocativ | tâlvule | tâlvilor |
| articulat | tâlvul | tâlvii |
Sinonime: 1: (bot.) tărtăcuță, tigvă, (reg.) bostănel, catrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânțar, sărăboi, troacă, 2: (bot.) tigvă, (Olt.) troacă, 3: (Transilv.) smârc, (Ban., Transilv. și Olt.) trăgulă