tâlcuitor
/tɨl.ku.i'tor/Etimologie
Din a tâlcui + sufixul -tor.
Definiții
- (pop.) persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci.
- traducător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tâlcuitor | tâlcuitori |
| genitiv-dativ | tâlcuitorului | tâlcuitorilor |
| vocativ | tâlcuitorule | tâlcuitorilor |
| articulat | tâlcuitorul | tâlcuitorii |