sărutat
/sə.ru'tat/Etimologie
Din a (se) săruta.
Definiții
- sărutare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sărutat | sărutate |
| genitiv-dativ | sărutatului | sărutatelor |
| vocativ | sărutatule | sărutatelor |
| articulat | sărutatul | sărutatele |
Din a (se) săruta.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sărutat | sărutate |
| genitiv-dativ | sărutatului | sărutatelor |
| vocativ | sărutatule | sărutatelor |
| articulat | sărutatul | sărutatele |
Din latină salutare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | săruta | sărutau |
Sinonime: (pop. și fam.) (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) (se) țuca, (fam.) (se) țucăi
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică