verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină salutare.
Definiții
- (v.tranz. și refl. recipr.) a (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | săruta | sărutau |
Sinonime: (pop. și fam.) (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) (se) țuca, (fam.) (se) țucăi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Derivat regresiv din verbul a săruta.
Definiții
- gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune.
Exemple
- I-a dat un sărut.
- Gata cu sărutul!
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sărut | săruturi |
| genitiv-dativ | sărutului | săruturilor |
| articulat | sărutul | săruturile |
Sinonime: gură, sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup; (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, pupic, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură