substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin / feminin
Etimologie
Din latină pop. salvaticus.
Definiții
- care aparține unor grupuri de oameni aflate în prima perioadă de dezvoltare a societății omenești; om primitiv.
- persoană care se comportă ca un om primitiv.
- om care fuge de lume, care nu respectă conveniențele sociale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sălbatic/[[sălbatică]] | sălbatici/sălbatice |
| genitiv-dativ | sălbaticului/sălbaticei | sălbaticilor/sălbaticelor |
| vocativ | sălbaticule/sălbatico | sălbaticilor/sălbaticelor |
| articulat | sălbaticul/sălbatica | sălbaticii/sălbaticele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) (despre animale) a deveni sălbatic.
- (v.refl.) (despre plantații, terenuri etc.) a se părăgini.
- (v.refl.) (despre locuri, ținuturi) a deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil.
- (v.refl.) (despre oameni) a cădea în sălbăticie, în primitivism.
- (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sălbăticea | sălbăticeau |