susura
/su.suˈra/Etimologie
Din franceză susurrer < latină susurrare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) a produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru susura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | susura | susurau |
Sinonime: murmura, șopoti