verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză susurrer < latină susurrare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) a produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru susura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | susura | susurau |
Sinonime: murmura, șopoti
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a susura (derivat regresiv).
Definiții
- zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | susur | susure |
| genitiv-dativ | susurului | susurelor |
| vocativ | susurule | susurelor |
| articulat | susurul | susurele |